BENZÉN, benzeni, s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, și care se folosește, ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène.BENZÉN s.n. Hidrocarbură lichidă incoloră obținută din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie; benzol. [Pl. -nuri (s.m.) -ni. / fr. benzène].BENZÉN s. m. hidrocarbură aromatică, lichid incolor, volatil, din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie. ( fr. benzène)BENZÉN, benzeni, s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, obținută din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, folosită ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Fr. benzène.BENZÉN s. (CHIM.) benzol. (~ul este un lichid incolor volatil.)benzén s. m., pl. benzénibenzén n. (d. benzóe). Chim. Un lichid mobil incolor, cu miros plăcut, cu densitatea de 0,85. Se topește la +60 și ferbe la 830,5. Absoarbe razele ultraviolete. A fost extras de Faraday ĭar sinteza ĭ-a făcut-o Berthelot la 1865 (C6H6).BENZÉN ~i m. Hidrocarbură lichidă incoloră, extrasă din gudronul de huilă și din petrol, având diferite întrebuințări în industria chimică, farmaceutică, a parfumurilor etc. /fr. benzeneBENZÉN (‹ fr. {i}) s. m. Substanță chimică, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil în apă, solubil în alcool în orice proporție, obținut din gazele de cocserie, din gudroanele cărbunilor de pămînt sau din fracțiile petroliere bogate în hidrocarburi aromatice; este materia primă importantă la fabricarea unor compuși organici (anilină, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), în sinteza coloranților, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.