BENGALÍ s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor păsări, înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (În sintagma) Limba bengali = limba vorbită în Bengal (India). [Acc. și: bengáli] – Din fr. bengali.
BENGALÍ s.m. invar. Pasăre mică, asemănătoare vrabiei, care trăiește în regiunile calde ale Africii, Arabiei și Indiei. [ fr. bengali].
BENGALÍ/BENGÁLI I. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde. II. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal. ( fr. bengali)
bengáli (-ga-li) / bengalí¹ (bengalez) adj. invar., (persoană) s. m. și f., pl. bengáli / bengalí
bengáli (-ga-li) / bengalí² (pasăre) (rar) s. m., pl. bengáli / bengalí
bengáli (-ga-li) / bengalí³ (limbă) s. f.
bengalí m. (fr. [din limba indiană] bengati). O păsărică originară din Bengal.
bengalí/bengáli s. m., adj. invar.
BÉNGALI (‹ Bengal) subst. invar. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, vorbită de c. 184 mil. oameni. Limbă oficială în Bangladesh și una dintre cele 14 limbi oficiale regionale în India. Literatură bogată, de mare valoare artistică (ex. Tagore).