BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. A petrece în ospețe; a chefui. – Din benchet.BENCHETUÍ vb. v. chefui.benchetuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc,
imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. benchetuiáscăA BENCHETUÍ ~iésc intranz. pop. A petrece la un benchet; a chefui. [Sil. -che-tu-i] /benchet + suf. ~uibenchetuĭésc v. intr. (d. benchet). Pop. Chefuĭesc, petrec bînd și mîncînd, ospătez.