BEDREAG

BEDREAG

BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. – Et. nec.
BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc pe care lemnarul cioplește lemnele, cizmarul croiește încălțămintea etc., servind și ca scaun. – Comp. sas bretterdecke „estradă”.
BEDREÁG s. (TEHN.) butuc, scaun de cioplit. (~ al rotarului.)
bedreág

(bedreáguri), s. n. – 1. Scăunel de cizmar. – 2. Capră de căruțaș. Origine necunoscută. După Cihac, din sl. bedro „femur”; însă derivarea nu este clară. DAR îl leagă de mag. bederegni „a rostogoli”, „a face să se rostogolească”; iar Scriban se gîndește la germ. Brett(er)dach „colibă”.
bedreág s. n. (sil. -dreag), pl. bedreáguri
bedreág n., pl. ege și urĭ (germ. sas. bretterdecke, estradă, orĭ bretterdach, baracă, d. brett, scîndură, și decke, învălitoare, dach, acoperiș. V. bordeĭ). Vechĭ. Estrada de scîndurĭ pe care era masa de lucru a vechilor cizmarĭ. Masa de lucru a cizmaruluĭ orĭ butucu rotaruluĭ. Olt. (Rț.) A ĭeși la bedreag, a ĭeși din nevoi, a scăpa de sărăcie. – Și medreag (Rț.): a da ĭn medreag, a da în vileag. V. selemet.
BEDREÁG

~uri n. pop. Butuc sau scaun de lemn, care, așezat vertical, servește drept suport de lucru lemnarului, rotarului, cizmarului. [Sil. be-dreag] /Orig. nec.
BEDREAG,

Constantin (1883-1963, n. Rusca, jud. Vaslui), fizician român. Prof. univ. la Iași. Lucrări privind principiul omologiei și sistematica elementelor chimice (a propus clasificarea elementelor chimice după numerele cuntice, principal și orbital).