BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în aer liber sau magazin în care se vând tot felul de obiecte mai ales mărunțișuri. – Din fr. bazar.
BAZÁR s.n. Loc (acoperit) unde se vând obiecte de tot felul; (p. ext.) târg, piață. [Pl. -ruri, -re. / fr. bazar, cf. pers. bazar – piață].
BAZÁR s. n. 1. complex comercial de tip oriental, dintr-un șir de prăvălii sau tarabe, unde se vând obiecte de tot felul; (p. ext.) târg, piață. 2. magazin de obiecte diverse. ( fr. bazar)
BAZÁR, bazaruri, s. n. Loc în care se vând tot felul de obiecte, mai ales mărunțișuri; p. ext. târg, piață. – Fr. bazar.
BAZÁR s. v. piață, târg.
bazár

(-re), s. n. – Var. înv. pazar (cu der. săi). Mr. păzare „tîrg, piață”, megl. pazari „tîrguială, tocmire”. Fr. bazar, din per. bazar. A intrat de asemenea din tc. pazar direct; cf. ngr. παζάρι, alb., sb., rus. bazar, bg. pazarĭ. – Der., împrumutați direct din tc., sînt înv.; bazarghidean, s. m. „servitor însărcinat cu cumpărăturile” (‹ tc. pazargiden); bazarlîc, s. n. (cumpărătură), din tc. pazarlik (Roesler 588; Șeineanu, III, 16; Ronzevalle 44).
bazár s. n., pl. bazáruri
bazár n., pl. urĭ și e (fr. bazar, d. ar. bazar, care vine d. pers. bazar. V. pazar). Loc acoperit în care se vînd tot felu de obĭecte micĭ și unelte în Orient. În Eŭropa, mare centru de mărfurĭ.
BAZÁR

~uri n. 1) Loc special amenajat pentru vânzarea și cumpărarea diferitelor obiecte, mai ales mărunțișuri. 2) Desfacerea sau achiziționarea de mărfuri în acest loc; piață. ~

de cărți. /fr. bazar