BAZALT

BAZALT

BAZÁLT, bazalturi, s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. – Din fr. basalte, lat. basaltes.
BAZÁLT s.n. Rocă eruptivă, dură, compusă din minerale bogate în magneziu și fier, care se întrebuințează la construcții și pavaje. [Pl. -turi, -te. / fr. basalte].
BAZÁLT s. n. rocă magmatică efuzivă cu structură porfirică, compactă, la construcții și pavaje. ( fr. basalte, lat. basaltes)
BAZÁLT s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și pavaje. – Fr. basalte (lat. lit. basaltes).
bazált s. n., pl. bazálturi
bázalt n., pl. urĭ (fr. basalte, d. lat. basaltes, cuv. african). Min. Un fel de stîncă vulcanică de un negru maĭ mult sau maĭ puțin închis. Bazalt artificial, un fel de peatră artificială de un roș cărămiziŭ întrebuințată la făcut trotuare ș.a.
BAZÁLT ~uri n. min. Rocă vulcanică de culoare cenușie sau neagră-albăstruie, folosită la construcții și pavaje. /fr. basalte, lat. basaltes
BAZÁLT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Rocă magmatică efuzivă bazică, corespondent al gabbroului, de culoare cenușie-neagră cu nuanțe roșiatice, constituită din plagioclazi bazici și olivină la care se adaugă minerale accesorii. În reg. tropicale, prin descompunere generează laterit. Formează conuri vulcanice, pînze cu separații columnare (coloanele de b. Detunatele și Racoș, declarate monumente ale naturii) și revărsări enorme de lavă. Este utilizat la construcții de drumuri, pentru fundații, diguri etc. 2. Material ceramic artificial, obținut dintr-o materie primă (argilă, masă ceramică) cu temperatură joasă de vitrifiere și utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a cărămizilor pentru trotuare etc.