BASÍN s.n. v. bazin.
basín n., pl. urĭ și e (fr. bassin, d. celticu bac, cavitate). Rezervoriŭ de apă într’o grădină saŭ aĭurea. Piscină de scăldat. Într’un port, partea în care staŭ corăbiile. Basinu unuĭ fluviŭ, toată întinderea ale căreĭ ape se varsă în el. Anat. Partea corpului uman cu care se termină trunchĭu (între pept și picĭoare). Fals. bazin. V. ștrand,

havuz.
bășin- V. beșin-.
BASIN [bazẽ], Thomas (1412-1491), cronicar și om politic francez. Opera sa „Istoria domniilor lui Carol VII și Ludovic XI”, reflectă poziția ostilă a nobilimii față de politica de centralizare, promovată de regele Ludovic XI.