BĂLĂÚC,

-Ă, bălăuci, -ce, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. –uc.
BĂLĂÚC,

-Ă, bălăuci, -e, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -uc.
BĂLĂÚC adj. v. bălăiel, bălăior, bălănel, bălănuț.
bălăuc adj. m., pl. bălăúci; f. sg. bălăúcă, pl. bălăúce