BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.
BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Tc. bağa.
BAGEÁ s. v. campadură.
bageá s. f., art. bageáua, g.-d. art. bagélei; pl. bagéle
bageá f., pl. ele (turc. bağa, horn, cubea). Nord. (Suc. Btș.) Cubea (fereastra podululuĭ). – Maĭ la sud (Iașĭ) bageacă și begeacă, f., pl. -ecĭ.