BĂDIȚÉL, bădiței, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bădiță + suf. -el.
BĂDIȚÉL, bădiței, s. m. (Pop.) Bădiță. – Din bădiță + suf. -el.
bădițél (rar) s. m., pl. bădițéi, art. bădițéii
BĂDIȚÉL s. v. bădiță.