BACCELÍT,

-Ă, bacceliți, -te, adj. (Fam.: despre oameni și despre obrazul lor) Îmbătrânit. ◊ Gras, l******t – V. bacceli.
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se l*****a. – Din baccea.
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. A îmbătrâni; a se ramoli. – Din baccea.
baccelí

(a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă
baccelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. baccelésc, imperf. 3 sg. bacceleá; conj. prez. 3 sg. și pl. bacceleáscă
baccelésc

(mă) v. refl. (d. baccea) Fam. Iron. Devin baccea, mă ramolesc.