AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, care produce sau comite ceva. Spec. Persoană care comite o infracțiune. [Pr.:a-u-] – Din fr. auteur, lat. au[c]tor.
AUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Creator al unei opere literare, artistice etc. Cel care a inventat, a produs ceva. Cel care este cauza unui lucru, a unei acțiuni etc. [Pron. a-u-. / lat. auctor, cf. it. autore, fr. auteur].
AUTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face un lucru, o acțiune etc. 2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenții. ( fr. auteur, lat. auctor)
AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. Persoană care face, care produce sau comite ceva. [Pr.: a-u-] – Fr. auteur (lat. lit. au[c]tor).
AUTÓR s. 1. (rar) scriitor, (înv.) izvoditor, (grecism înv.) singraf. (~ al unei opere.) 2. scriitor. (~ul meu preferat.) 3. v. realizator. 4. (JUR.) făptaș, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ul furtului.)
autór (autóri), s. m. – Persoană care crează o operă literară, artistică, științifică. Lat. autor (sec. XIX). – Der. autoare, s. f.
autór s. m. (sil. a-u-), pl. autóri
autór, -oáre s. (fr. auteur, d. lat. auctor). Creator, făcător: Dumnezeŭ e autoru lumiĭ. Făptuitor: autoru uneĭ crime. Scriitor de cărțĭ. Cartea unuĭ autor: a studia un autor. – Vechĭ aftór (saŭ áftor?), după rus. ávtor.
AUTÓR ~i m. 1) Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică etc. ~ul romanului. 2) Persoană care a inventat sau a produs ceva. ~ al unei noi doctrine. 3) jur. Persoană care a săvârșit în mod nemijlocit o infracțiune. ~ul crimei. /lat. auctor, it. autore, fr. auteur
autoáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoárei; pl. autoáre