AUTOMATÍSM s. n. 1. Caracterul a ceea ce este automatic; mișcare (ca) de automat. 2. Înlănțuire de reacții care se desfășoară fără controlul centrilor nervoși superiori; mișcare, gest stereotip la care nu participă conștiința. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatisme.
AUTOMATÍSM n. 1) Caracter automat. 2) Proces fiziologic care se desfășoară fără participarea conștiinței. /fr. automatisme
AUTOMATÍSM s.n. Însușirea de a fi automat; mișcare de automat sau asemănătoare unui automat. (Psih.) Caracterul unor mișcări la care nu participă conștiința. [Pron. a-u-. / cf. fr. automatisme].
AUTOMATÍSM s. n. activitate fără controlul conștiinței și fără efort voluntar; mișcare, gest, cuvânt repetate inconștient. ( fr. automatisme)
AUTOMATÍSM s. n. Caracterul a ceea ce este automatic; mișcare (ca) de automat. Însușire a sistemului nervos de a organiza anumite mișcări succesive fără a mai fi nevoie de o dirijare conștientă a lor. [Pr.: a-u-] – După fr. automatisme.
automatísm s. n. (sil. a-u-), (acte concrete) pl. automatísme
automatízm n. (vgr. automatismós). Caracteru lucruluĭ automatic.
AUTOMATÍSM (‹ fr. {i}) s. n. 1. Caracterul a ceea ce este automatic; mișcare (ca) de automat. 2. (FIZIOL.; PSIH.) Înlănțuire de reacții reflexe care se desfășoară fără controlul centrilor nervoși superiori (ex. a. medular). A. pot fi componente ale diferitelor deprinderi (ex. ale mersului, ale scrisului). 3. (ARTA) Modalitate de creație a suprarealiștilor, în care opera este realizată prin mișcarea automată a mîinii.