AUTOGAMÍE s. f. Fecundație a florilor unei plante prin polenul produs în aceeași floare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogamie.
AUTOGAMÍE f. Fecundare a florii unor plante prin polenul produs în aceeași floare. /fr. autogamie
AUTOGAMÍE s.f. Fecundație a florilor unei plante prin polenul produs în aceeași floare. Autofecundare la organismele monocelulare, constând din unirea a două nuclee formate în aceeași celulă. [Gen. -iei. / fr. autogamie, cf. gr. autos – însuși, gamos – unire].
AUTOGAMÍE s. f. 1. polenizare cu polen produs în aceeași floare. 2. autofecundare la unele protozoare. ( fr. autogamie)
AUTOGAMÍE s. v. autofecundare.
autogamíe s. f. (sil. a-u-), art. autogamía, g. -d. art. autogamíei, pl. autogamíi