AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -ce, adj. Care are caracter de autocrație; care are puteri absolute. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratique.
AUTOCRÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de autocrație; cu puteri nelimitate; absolut. [Pron. a-u-. / cf. fr. autocratique, it. autocratico].
AUTOCRÁTIC, -Ă adj. cu caracter de autocrație. ( fr. autocratique)
AUTOCRÁTIC, -Ă, autocratici, -e, adj. Care are caracter de autocrație. [Pr.: a-u-] – După fr. autocratique ( gr.).
AUTOCRÁTIC adj. v. absolutist.
autocrátic adj. m. (sil. a-u-to-cra-), pl. autocrátici; f. sg. autocrátică, pl. autocrátice
autocrátic, -ă adj. (d. autocrat; fr. -ique). De autocrație: guvern autocratic. Adv. În mod autocratic.
AUTOCRÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de autocrație; propriu autocrației. Putere ~că. /fr. autocratique, it. autocratico