AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. [Pr.: a-u-] – Auto¹– + conserva.
AUTOCONSERVÁ vb. I. refl. A-și menține, a-și conserva propria ființă. [ auto¹– + conserva].
AUTOCONSERVÁ vb. refl. a-și conserva propria ființă. ( auto¹– + conserva)
AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. – Din auto¹– + conserva.
autoconservá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autoconsérv, 3 sg. și pl. autoconsérvă, 1 pl. autoconservăm