AUTOAMĂGÍRE, autoamăgiri, s. f. Amăgire (intenționată) a propriei persoane. [Pr.: a-u-to-a-]- Auto1– + amăgire.AUTOAMĂGÍRE s.f. Acțiunea de a se autoamăgi. [ autoamăgi].AUTOAMĂGÍRE, autoamăgiri, s. f. Amăgire (intenționată) a propriei persoane. – Din auto1– + amăgire.autoamăgíre s. f. (sil. a-u-) → amăgireAUTOAMĂGÍ vb. IV. refl. A(-și) amăgi (intenționat) propria persoană. [ auto1– + amăgi].autoamăgí vb. (sil. a-u-to-a-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. autoamăgésc;
conj. prez. 3 sg. și pl. autoamăgeáscă