ATÚNCEA adv. v. atunci.
ATÚNCEA adv. v. atunci.
atúncea (ea dift.) și atúncĭ adv. (lat. pop. ad tunc, attuncce, d. ad, la, și tunc, atuncĭ; sp. entonces). În acel timp (trecut orĭ viitor): Unde eraĭ atuncĭ? Ce veĭ face atuncĭ? În acest caz: dacă e așa, atuncĭ îmĭ pare bine. Pe atuncĭ, în acel timp maĭ depărtat, în vremea aceĭa.
pe-atúnci/pe-atúncea prep. + adv. (tempo rapid)