AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. Faptul de a ațipi; starea celui ațipit. – Ațipi + suf. -eală.
AȚIPEÁLĂ, ațipeli, s. f. Starea celui ațipit. Fig. Lâncezeală, amorțire; apatie. – Din ațipi + suf. -eală.
AȚIPEÁLĂ s. v. ațipire.
ațipeálă s. f., g.-d. art. ațipélii; pl. ațipéli
ațipeálă f., pl. elĭ. Început de adormire.