ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.
ATENUÁNT, -Ă adj. Care atenuează, slăbește, micșorează; moderant. ◊ (Jur.) Circumstanțe atenuante = împrejurări care ușurează vinovăția unui acuzat. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. atténuant, lat. attenuans].
ATENUÁNT, -Ă adj. care atenuează. circumstanțe ĕ = împrejurări care ușurează răspunderea penală a unui inculpat. ( fr. atténuant, lat. attenuans)
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanță atenuantă = împrejurare care contribuie la micșorarea vinei unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Fr. atténuant.
ATENUÁNT adj. (rar) ușurător. (Circumstanțe ~.)
Atenuant ≠ agravant
atenuánt adj. m. (sil. -nu-ant), pl. atenuánți; f. sg. atenuántă, pl. atenuánte
atenuánt, -ă adj. (fr. atténuant). Care atenuĭază: Circumstanțe atenuante, ușurătoare, care micșorează vina și pedeapsa (în opoz. cu agravante).
ATENUÁNT ~tă (~ți, ~te) Care atenuează. ◊ Circumstanțe ~te împrejurări care ușurează vina unui inculpat. [Sil. -nu-ant] /fr. atténuant