ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura.
ASIGURÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care a încheiat un contract de asigurare; (cel) care se asigură. [Pl. -ați, -ate. / asigura].
ASIGURÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a încheiat o convenție de asigurare. ( asigura)
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f. Persoană care se asigură (3). ◊ (Adjectival) Casă asigurată. – V. asigura.
Asigurat ≠ neasigurat
asigurát s. m., adj. m., pl. asiguráți; f. sg. asigurátă, pl. asiguráte
asigurát, -ă Încredințat. Apărat pintr´o [!] asigurare, pintr´o garanție, pintr´o întăritură.
ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A³– + sigur (după fr. assurer).
A ASIGURÁ asígur tranz. 1) A adeveri printr-o garanție; a garanta. ~ pacea în țară. ~ funcționarea neîntreruptă a uzinei. 2) A ajunge să fie sigur; a căpăta siguranță; a încredința. 3) A face să se asigure. 4) (elemente ale unui sistem tehnic) A pune într-o poziție fixă; a face să nu se desfacă sau să nu se deplaseze. /a + sigur
A SE ASIGURÁ mă asígur intranz. 1) A încheia un contract de asigurare. 2) A lua măsurile necesare de precauție. /a + sigur
ASIGURÁT ~ți m. Persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract de asigu-rare. /v. a (se) asigura
ASIGURÁ vb. I. tr. A da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. tr., refl. A (se) încredința. [P.i. asígur. / sigur, după it. assicurare, fr. assurer].
ASIGURÁ vb. I. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. II. tr., refl. 1. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința. 2. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc. (după fr. assurer)
ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. și refl. A (se) încredința. M-a asigurat vărul meu Iancu… că se pregătește un proiect de biruri (ALECSANDRI). 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. – Din a³– + sigur (după fr. assurer).
ASIGURÁ vb. 1. (EC.) (înv.) a (se) asiguripsi, a (se) siguripsi. (Se ~ împotriva accidentelor.) 2. v. garanta. 3. a încredința, (înv.) a adeveri, a încrede, a sigura. (A ~ pe cineva de ceva.) 4. v. susține. 5. v. convinge.
RATĂ DE ASIGURÁRE s. v. primă de asigurare.
asigurá vb., ind. prez. 1 sg. asígur, 3 sg. și pl. asígură
asígur, a -á v. tr. (d. sigur, după fr. assurer). Încredințez: te asigur de acest fapt. Fac contract cu o societate de asigurare: a asigura o casă. V. refl. Mă conving. Mă întăresc (ca să nu port grija): m´am asigurat din spre dușmanĭ. Fac contract p. mine cu o societate de asigurare: m´am asigurat pe suma cutare. V. siguripsesc.