ASCUNS

ASCUNS

ASCÚNS1 s. n. Faptul de a (se) ascunde.De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. ◊ Loc. adv. În sau pe (sub) ascuns = tainic, pe furiș. – V. ascunde.
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
ASCÚNS1 s. n. 1. (În expr.) De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. În sau pe (sub) ascuns = în taină, pe furiș. 2. (Înv.) Loc tăinuit, ascunzătoare, ascunziș. [Formă gramaticală: (în expr.) ascunselea]. – V. ascunde.
ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Așezat astfel încât să nu poată fi văzut sau găsit de alții. Nefolosit, nevalorificat; nedescoperit. 2. Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. Tainic, tăinuit; misterios. Gând ascuns. – V. ascunde.
ASCÚNS adj. 1. dosit, (pop.) pitit, pitulat, (înv. și reg.) supus. (Un lucru ~.) 2. v. d****c. 3. v. acoperit. 4. v. secret. 5. v. furiș. 6. v. ezoteric. 7. v. tăinuit. 8. v. necunoscut. 9. criptic, enigmatic, misterios, ocult, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Desenul are un sens ~.) 10. neexploatat, nefolosit, nefructificat, nevalorificat. (Posibilități ~.) 11. reținut, tăinuit, (fig.) mocnit, surd. (O dușmănie ~.)
ASCÚNS s. v. ascundere.
ASCÚNS s. v. ascunzătoare, ascunziș, cotlon.
ascúns s. n.
ascúns, adj. Acoperit, secret: loc ascuns. Fig. Tăcut, necomunicativ: om ascuns. S. n., pl. urĭ. Ascundere repetată: am perdut [!] timpu cu ascunsu. Vechĭ. S. f. și n., pl. urĭ. Taĭnă. De-a ascunsu saŭ n. pl. de-a ascunsele, joc copilăresc în care uniĭ se ascund și altu-ĭ caută. În ascuns orĭ pe ascuns, în secret, pe furiș, în taĭnă.
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.
A ASCÚNDE ascúnd tranz. 1) A face să se ascundă; a dosi. 2) (bunuri străine) A pune într-un loc ferit, pentru a sustrage ulterior; a dosi; a tăinui. 3) fig. (gânduri, fapte, emoții etc.) A face să rămână absolut necunoscut; a tăinui. /lat. abscondere
A SE ASCÚNDE mă ascúnd intranz. A se pune într-un loc ferit pentru a nu fi văzut; a se dosi. /lat. abscondere
ASCÚNS ~să (~și, ~se) 1) v. A ASCUNDE și A SE ASCUNDE. 2) fig. Care este încă descoperit; nevalorificat. 3) (despre fapte, gânduri, intenții) Care nu este dezvăluit nimănui; care este ținut în taină; secret; tainic. /v. a (se) ascunde
ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) sustrage vederii, a (se) pune la adăpost ca să nu poată fi văzut și găsit. ◊ Expr. (Refl.) A se ascunde după deget = a-și ascunde o vină în chip stângaci. Fig. A tăinui o faptă, un gând, un sentiment. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.
ASCÚNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăși, a (se) mitoși, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (S-a ~ în pădure.) 2. a se băga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tăinui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevărul.) 8. a masca, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.) 9. a tăinui, (fig.) a înăbuși. (Și-a ~ durerea.)
A ascunde ≠ a arăta, a destăinui, a etala, a evidenția, a manifesta, a mărturisi
ascúnde (ascúnd, ascúns), vb. – 1. A pune într-un loc ferit. – 2. A tăinui. – Mr. ascundu, ascundire, megl. șcund, istr. ascundu. Lat. abscondĕre (Pușcariu 139; Candrea-Dens., 97; REW 41; DAR); cf. it (n)ascondere, v. prov., v. fr. escondre, cat. ascondir, v. sp., v. port. asconder. Part. și perf. simplu reproduc lat. absconsum, absconsi, forme paralele cu absconditum, abscondi(di), ca it. ascoso, v. sp. en ascuso, a escuso (RFE, 1919, 24). Der. ascuns, s. n. (ascunzătoare); ascunsă, s. f. (înv., secret); ascunzătoare, s. f. (loc în care se poate ascunde); ascunzător, adj. (prefăcut, care se ascunde); ascunzătură, s. f. (ascunzătoare); ascunziș, s. n. (loc tainic); (v-ați) ascunsele, s. f. (joc de copii în care toți se ascund în afară de unul care îi caută), de la întrebarea v-ați ascuns?, interpretată ca s.
ascúnde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; part. ascúns
într-ascúns loc. adv.
ascúnd, -úns, a -únde v. tr. (lat. abscondere, -ónsum și -ónditum; it. nascóndere, pv. sp. pg. esconder). Acoper ca să nu se vadă, pun într´un loc unde să nu poată fi descoperit, pitesc: a ascunde baniĭ în pămînt. Fig. Tăĭnuĭesc, disimulez: a-țĭ ascunde bucuria.