ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Soluționare a unui litigiu de către un arbitru. 2. Conducere de către un arbitru (2) a unei competiții sportive. – Din fr. arbitrage.
ARBITRÁJ s.n. 1. Judecare a unui diferend făcută de persoane special autorizate. ◊ (Înv.) Arbitraj de stat = Instanță care rezolvă anumite litigii dintre instituții de stat, întreprinderi etc. Conducere a unei competiții sportive. 2. Hotărâre dată de un arbitru sau de o comisie de arbitri. [ fr. arbitrage].
ARBITRÁJ s. n. 1. soluționare a unui diferend de către o persoană sau o instituție autorizată. ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale. 2. conducere a unei aplicații tactice, a unei competiții sportive de către un arbitru. ◊ hotărâre luată de un arbitru. 3. (fin.) cumpărare de valută, acțiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeași piață sau pe o alta. ( fr. arbitrage)
ARBITRÁJ, arbitraje, s. n. 1. Judecarea unui diferend de către persoane special autorizate. Arbitraj de stat = instanță care rezolvă litigiile dintre instituții de stat, întreprinderi și organizații ale sectorului socialist. Supraveghere și conducere a unei competiții sportive. 2. Hotărâre dată de un arbitru. – Fr. arbitrage.
arbitráj s. n. (sil. -traj), pl. arbitráje
arbitráj n., pl. e (fr. arbitrage). Judecată de arbitri, sentență [!] arbitrală. Com. Operațiunea de a alege locu unde schimbu e maĭ avantajos p. schimbarea valorilor la bancă. Schimbarea valorilor la bursă p. speculă.
ARBITRÁJ ~e n. 1) Rezolvare a unui litigiu (a unei neînțelegeri) prin arbitru. 2) Conducere a unei competiții sportive. /fr. arbitrage
CURTEA PERMANENTĂ DE ARBITRAJ, instituție cu sediul la Haga, creată prin convențiile adoptate la conferințele de la Haga din 1899 și 1907, în scopul rezolvării diferendelor între state prin arbitraj internațional. Curtea se compune din personalități numite de statele-părți la Convenția de la Haga din 1907.