APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes față de orice activitate și față de lumea înconjurătoare. (În concepția filozofilor stoici antici) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia.
APATÍE f. Stare de totală indiferență. [G.-D. apatiei] /fr. apathie, lat. apathia
APATÍE s.f. 1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / fr. apathie, it. apatia lat.t. apathia, gr. apatheia a – fără, pathos – pasiune].
APATÍE s. f. 1. lipsă de interes, indiferență; indolență, inerție. 2. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. ( fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)
APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e în jur. – Fr. apathie (lat. lit. apathia).
APATÍE s. v. indiferență.
apatíe s. f., art. apatía, g.-d. art. apatíei; pl. apatíi
apatíe f. (vgr. apatheia, d. a-, fără, și páthos, suferință). Nesimțire, indolență.