AOLEU

AOLEU

AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.]
AOLÉU interj. (se folosește pentru a exprima mirare, frică, dor, senzație de durere etc.). [Sil. a-o-leu; Var. auleu] /Onomat.
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă diverse stări sufletești: durere, spaimă, dor etc. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó interj.]
AOLÉU interj. v. of.
aoléu, interj. – Vai! Doamne! – Var. aoleu, a(o)lio, a(u)leu, a(u)lio, a(u)liu, valeu, văleu, valei, aolică. Creație expresivă, cf. alei. Întrucît multe cîntece pop. încep cu aoleu, pare firesc ca der. aoli, vb., să ajungă să însemne „a spune aoleu”, adică „a se plînge”, și, pe de altă parte, „a cînta aoleu” adică „a cînta ceva ce începe cu aoleu”. Der. aoli, vb. (a se jeli, a se plînge); aolitură, s. f. (plîngere, jeluire); hăuli, vb. (a chiui, a cînta în mers); hăulit, s. n. (chiot, chiuitură); hăulitură, s. f. (chiuitură), refăcut pe baza pl. cuvîntului anterior.
aoléu/aoleó/auléu interj.
aoleó (eo dift.), aoléŭ și aoĭléŭ (vest), auléŭ, aŭĭléŭ, aléŭ, valéŭ și văléŭ (est), interj. de durere, mirare și admirațiune (serios orĭ ironic): Auleŭ, răŭ mă doare ! Auleŭ, ce foc! Auleŭ, ce frumoasă e! Auleŭ, da deștept maĭ eștĭ! Auleŭ și vaĭ de mine! – În nord. și vaĭléŭ (rev. I. Crg. 14,43 și 44). V. și aleleĭ și oleoleo.