ANATEXÍE s.f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței Pământului în mase compacte de gresie și granit. [Gen. -iei. / fr. anatexie].
ANATEXÍE s. f. transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței Pământului în mase compacte de gresie și granit. ( fr. anatexie)
ANATEXÍE s. f. Fenomen de transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarței pământului în mase uniforme de gresie și granit. – Fr. anatéxie.
anatexíe s. f., art. anatexía, g.-d. anatexíi, art. anatexíei
ANATEXÍE ( fr. {i}; {s} gr. ana- „în sus” + texis „topire”) s. f. Proces de retopire a rocilor, rezultat în urma ultrametamorfismului, la adâncime de peste 30 km în scoarța Pământului.