AMBUTEIAT

AMBUTEIAT

AMBUTEIAT

AMBUTEIÁT, -Ă, ambuteiați, -te, adj. Care a fost blocat cu vehicole, nave etc. – V. ambuteia.
AMBUTEÍA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.
AMBUTEIÁ vb. I. tr. 1. a îmbutelia. 2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația. II. refl. a se încrucișa, a se împiedica. ( fr. embuteiller)
ambuteiá vb., ind. prez. 1 sg. ambuteiéz, 3 sg. și pl. ambuteiáză