AMBIGUITÁTE, (2) ambiguități, s. f. (Livr.) 1. Lipsă de precizie, de claritate. 2. (Concr.) Expresie, afirmație lipsită de precizie, echivocă; amfibolie. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. ambiguïté, lat. ambiguitas, -atis.
AMBIGUITÁTE s.f. Situație echivocă, ambiguă; echivoc; (concr.) expresie ambiguă, echivocă. [Pl. -tăți. / cf. lat. ambiguitas, fr. ambiguïté].
AMBIGUITÁTE s. f. însușirea de a fi ambiguu; (concr.) cuvânt, expresie ambiguă; amfibolie. ( fr. ambiguité, lat. ambiguitas)
AMBIGUITÁTE, (2) ambiguități, s. f. 1. Lipsă de precizie. 2. (Concr.) Expresie, afirmație lipsită de precizie, echivocă. [Pr.: -gu-i-] – Fr. ambiguïté (lat. lit. ambiguitas, -atis).
AMBIGUITÁTE s. v. echivoc.
ambiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. ambiguității; (expresii) pl. ambiguități
ambiguitáte f. (lat. ambigúitas, -átis). Proprietatea lucruluĭ ambiguŭ.
AMBIGUITÁTE ~ăți f. 1)Caracter ambiguu. 2) Cuvânt sau expresie ambiguă. A vorbi fără ~ăți. [Sil. -gu-i-] / fr. ambiguïté, lat. ambiguitas, ~atis