AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva. – Din fr. emballage.
AMBALÁJ s.n. Împachetare; (concr.) materialul (hârtie, carton, pânză, cutie etc.) în care se împachetează ceva. [Cf. fr. emballage].
AMBALÁJ s. n. împachetare; material în care se împachetează ceva. ( fr. emballage)
AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material în care se împachetează ceva. – Fr. emballage.
AMBALÁJ s. v. împachetare.
ambaláj s. n., pl. ambaláje
ambaláj n., pl. e (fr. emballage). Com. Împachetare. Materialu în care e împachetat ceva. V. hîrzob.
AMBALÁJ ~e n. Material (hârtie, carton, masă plastică etc.) în care se ambalează ceva pentru a fi păstrat sau transportat. ~ de placaj. /fr. emballage