ALUVIU

ALUVIU

ALÚVIU s. n. (Geol.) Holocen. – Din lat. alluvium.
ALÚVIU n. geol. Ultima epocă a perioadei cuaternare; holocen. /lat. alluvium
ALÚVIU s.n. Holocen. [Pron. -viu. / lat., fr. alluvium].
ALÚVIU s. n. holocen. ( lat., fr. alluvium)
ALÚVIU s. n. Perioadă geologică din era cuaternară, care durează de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre. – Fr. alluvium (lat. lit. alluvium).
ALÚVIU s. v. holocen.
alúviu s. n. [-viu pron. -vĩu], art. alúviul