ALTERNÁRE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. – V. alterna.
ALTERNÁRE s.f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. ◊ (Biol.) Alternare de generații = succesiune regulată a unei generații sexuate cu alta asexuată. [ alterna].
ALTERNÁRE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei.
ALTERNÁRE s. alternanță, rotație, succesiune. (~ culturilor.)
alternáre s. f., g.-d. art. alternării; pl. alternări
alternare f. Acțiunea de a alterna.
ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.
A ALTERNÁ ~éz 1. tranz. A face să se succeadă regulat. 2. intranz. 1) A se succede regulat. Ziua ~ează cu noaptea. 2) (despre sunetele vorbirii) A se schimba prin alternanță. /fr. alterner, lat. alternare
ALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvânt sau în cuvinte din aceeași familie. [ fr. alterner, cf. lat. alternare].
ALTERNÁ vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). ( fr. alterner, lat. alternare)
ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rând unul locul altuia. Tranz. A face să ia, pe rând, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare).
alterná vb., ind. prez. 1 sg. alternéz, 3 sg. și pl. alterneáză
altérn și alternéz, a -á v. intr. (lat. alternáre). Mă succed cu maĭ multă saŭ maĭ puțină regularitate: fragiĭ alternau cu stejariĭ. V. tr. Variez cultura: alternez semințele.