ALOGEN

ALOGEN

ALOGÉN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află; alogenetic. (Despre populații) De origine străină, venit din altă parte. – Din fr. allogène.
ALOGÉN, -Ă adj. (Chim.) Deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător. (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii și într-un alt loc decât aceasta. (Despre o populație) Venit din altă parte, de altă origine. [ fr. allogène, cf. gr. allos – altul, genos – neam].
ALOGÉN, -Ă adj. deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător; alogenetic. ◊ (despre o populație; și s. m.) venit din altă parte, de altă origine. ( fr. allogène)
ALOGÉN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află. (Despre populații) De origine străină, venit din altă parte. – Fr. allogène ( gr.).
ALOGÉN adj. alogenetic. (Populație ~.)
alogén adj. m., pl. alogéni; f. sg. alogénă, pl. alogéne
ALOGÉN ~ă (~i, ~e) Care se deosebește (prin natură și origine) de mediul în care se află. Corp ~. /fr. allogene