ALOCÁRE, alocări, s. f. Acțiunea de a aloca; alocație. – V. aloca.ALOCÁRE s.f. Acțiunea de a aloca. [Pl. -cări. / aloca].ALOCÁRE, alocări, s. f. Acțiunea de a aloca.ALOCÁRE s. alocație. (~ unui fond bănesc.)alocáre s. f., g.-d. art. alocării; pl. alocăriALOCÁ, alóc, vb. I. Tranz. A prevedea într-un buget pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. – Din alocație.A ALOCÁ alóc tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit. /Din alocațieALOCÁ vb. I. tr. A prevedea, a destina (sume de bani) în vederea unui scop anumit. [P.i. aloc, 3,6 -că. / alocație].ALOCÁ vb. tr. a prevedea, a destina mijloace bănești sau materiale. (după fr. allouer)ALOCÁ, alóc, vb.
I. Tranz. A prevedea într-un buget, a destina pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. – Fr. allouer (după alocație).alocá (-c, -át), vb. – A atribui, a acorda. Format pe baza fr. allouer și lat. locare. – Der. alocație, s. f.alocá vb., ind. prez. 1 sg. alóc, 3 sg. și pl. alócăalóc și -chéz, a -cá v. tr. (d. un tip latin álloco, -áre, după fr. allouer, care vine d. louer, a închiria, lat. locare. V. culc, locațiune). Hotărăsc (fixez) o sumă p. un scop: a aloca o sumă construiriĭ (saŭ pentru construirea) unuĭ pod.alocațiune f. (d. aloc; fr. allocation). Acțiunea de a aloca. – Și -áție și -áre.