ALIPÍRE, alipiri, s. f. Acțiunea de a (se) alipi și rezultatul ei. – V. alipi.
ALIPÍRE, alipiri, s. f. Acțiunea de a (se) alipi; alăturare, atașare.
ALIPÍRE s. 1. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, lipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ unor microorganisme.) 2. v. anexare.
alipíre s. f., g.-d. art. alipírii; pl. alipíri
ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – A3 + lipi.
A ALIPÍ ~ésc tranz. A face să se alipească; a alătura. /a + lipi
A SE ALIPÍ mă ~ésc intranz. A se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alătura. /a + lipi
ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – Din a3 + lipi.
ALIPÍ vb. 1. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 2. v. agrega. 3. v. anexa.
alipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipésc, imperf. 3 sg. alipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. alipeáscă
alipésc v. tr. (d. lipesc). Unesc, lipesc, alăturez, anexez: doŭă case alipite, o chitanță alipită scrisoriĭ (la scrisoare saŭ de scrisoare). V. refl. Fig. Prind simpatie: cînele se alipește de stăpîn, pisica e alipită caseĭ. – Barb. atașez (fr. attacher).