ALIÓR, aliori, s. m. Nume dat mai multor specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc lăptos, otrăvitor; laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorbia). [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus ( aurum „aur”).
ALIÓR, aliori, s. m. (Bot.) 1. Laptele-cucului. 2. Laptele-câinelui. [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus ( aurum „aur”).
aliór (-li-or) s. m., pl. alióri
ALIÓR s. v. laptele-câinelui, laptele-cucului.
aliór (alióri), s. m. – Plantă, laptele cîinelui. Var. arior, aleúr. Lat. aureolus (Candrea, GS, III, 423); cf. prov. auriol. După Hasdeu, din lat. hellĕbŏrus, opinie acceptată de Pușcariu 65 cu observația că fonetismul nu pare clar.
aliór s. m. (sil. -li-or), pl. alióri
aliór, V. aleur.
ALIÓR ~i m. 1) Familie de plante erbacee care conțin un suc lăptos, caustic și otrăvitor (reprezentanți: laptele-cucului, laptele-câinelui etc.). 2) Plantă din această familie. /lat. aureolus
INIȘOR-DE-ALIÓR s. v. linariță.
inișór-de-aliór s. m. (sil. -li-or)
aléur, aliór, ariór și ariéŭ (vest, alior și’ n est) m. ca plantă și n. ca văpsea [!] (lat. helléborus [vgr. ‘ elléboros], elebor, ca fior din feur, lat. febris. Cp. cu lior). Numele maĭ multor plante cŭforbiacee din ale căror florĭ țărancele scot văpseaua [!] p. oŭă și lînă. – Se numește și laptele cîneluĭ și laptele cuculuĭ. V. eŭforbie.