ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. (Mil.; articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! Refaceți alinierea ! [Pr.: -ni-e-] – V. alinia.
ALINIÉRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. 2. Linie de așezare a limitelor unei străzi, a unei piețe publice etc. Operație de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente în epoca bronzului în Franța, în Anglia etc., constând din șiruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatră cioplită, înfipte vertical în pământ la intervale regulate. [ alinia, după fr. alignement].
ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. (Articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! refaceți alinierea ! [Pr.: -ni-e-]
aliniére s. f. → liniere
aliniére f. Acțiunea de a alinia. Linie trasă pentru alinierea uneĭ strade. Situațiunea maĭ multor obiecte aliniate.
ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A³ + linie (după fr. aligner).
A ALINIÁ ~éz tranz. 1) (traseul unei străzi) A aranja în linie dreaptă. 2) (construcții) A amplasa după o anumită linie. 3) A face să se alinieze. [Sil. -ni-a] /a + linie
A SE ALINIÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se așeza într-o linie dreaptă; a se aranja. 2) A se conforma cu fidelitate. ~ la principiile politice ale unui partid. 3) (despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. /a + linie
ALINIÉRE ~i f. 1) v. A ALINIA și A SE ALINIA. 2) Linie dreaptă formată de oameni aliniați sau de clădirile unei străzi drepte. 3) art. Comandă (dată militarilor, sportivilor etc.) de a se alinia. /v. a alinia
ALINIÁ vb. I tr., refl. A (se) așeza în linie dreaptă. tr. A îndrepta traseul unei străzi. [Pron. -ni-a, ger. -iind, var. alinea vb. I. / linie, după fr. aligner].
ALINIÁ vb. I. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă. II. tr. a îndrepta traseul unei străzi. III. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. (după fr. aligner)
ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. [Pr.: -ni-a] – Din a³ + linie (după fr. aligner).
ALINIÁ vb. a (se) înșira, a (se) înșirui, a (se) ordona, a (se) rândui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.)
aliniá vb. → linia
alíniĭ și -iéz, a -á v. tr. (d. linie; fr. aligner). Așez în linie dreaptă.