ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. Pasaj în articole de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.
ALINEÁT s.n. Rând într-un text care începe mai dinăuntru decât celelalte pentru a arăta trecerea la altă idee; fragment de text cuprins între două rânduri scrise în acest fel. Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinéa, lat. a linea – de la capăt].
ALINEÁT s. n. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (după fr. alinéa, lat. alinea)
ALINEÁT, alineate, s. n. Rând într-un text care începe mai la dreapta decât celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.
ALINEÁT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)
alineát (alineáte), s. n. – Paragraf. – Var. aliniat. Fr. alinéat, cu –t analogic. Var. se explică prin confuzia cu vb. alinia.
alineát s. n. (sil. -ne-at), pl. alineáte
alineát n., pl. e (fr. alinéa, d. lat. a linea, de la linie). Rînd al căruĭ prim cuvînt e maĭ în ăuntru [!] pagineĭ. Locu dintre doŭă rîndurĭ ca acestea.
ALINEÁT ~e n. 1) Rând dintr-un text care începe mai la dreapta decât celelalte. 2) Fragment de text cuprins între două rânduri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /fr. alinéa
ALINEÁ vb. I v. alinia.