ALIENÁȚIE s. f. (Livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demență. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis].
ALIENÁȚIE s.f. 1. Boală mintală; nebunie. 2. (Jur.; rar) Alienare. [Gen. -iei. / cf. fr. aliénation, lat. alienatio].
ALIENÁȚIE s. f. tulburare gravă a funcțiilor psihice; nebunie; demență. ( fr. aliénation, lat. alienatio)
ALIENÁȚIE s. f. Boală mintală; nebunie. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliénation (lat. lit. alienatio [mentis]).
ALIENÁȚIE s. v. nebunie.
alienáție s. f. (sil. -li-e-, -ți-e), art. alienáția (sil. -ți-a), g.-d. art. alienáției; pl. alienáții
ALIENÁȚIE ~i f. 1) Stare a unei persoane alienate; demență; nebunie. 2) Manifestare de om alienat; demență; nebunie. Simptom de ~. [ G.-D. alienației; Sil. -li-e-na-ți-e] /fr. aliénation, lat. alienatio, ~onis
alienațiúne f. (lat. alienátio, -ónis). Acțiunea de a aliena. Fig. Nebunie. – Și -áție și -áre.