ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -ce, adj. De algebră (1), privitor la algebră. – Din fr. algébrique.
ALGÉBRIC, -Ă adj. De algebră, referitor la algebră. [Cf. fr. algébrique].
ALGÉBRIC, -Ă adj. referitor la algebră. ( fr. algébrique)
ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -e, adj. De algebră, privitor la algebră. – Fr. algébrique.
algébric adj. m. (sil. -bric), pl. algébrici; f. sg. algébrică, pl. algébrice
algébric, -ă adj. (algebră; fr. algébrique). De algebră: formulă algebrică Adv. În mod algebric.
ALGÉBRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de algebră; caracteristic algebrei. Operație ~că. /fr. algébrique