ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală. Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. – Ales² + suf. -ătură.
ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Desene sau flori într-o țesătură de casă. Țesătură împodobită cu flori și desene. – Din ales² + suf. -ătură.
alesătúră s. f., g.-d. art. alesătúrii; pl. alesătúri
alesătúră f., pl. ĭ. Modu de a alege, de a despărți (a așeza) lucrurile (de ex., la alesu păruluĭ cînd îșĭ împletesc femeile coada). Pl. Florĭ saŭ podoabe la țesăturĭ. – Vechĭ alesúră.
ALESĂTÚRĂ ~i f. 1) Modele pe o țesătură de casă. 2) Țesătură astfel ornamentată. /ales + suf. ~ătură