ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. (Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.
ALÉRT, -Ă adj. (Liv.) Vioi; iute, sprinten; prompt la acțiune. [Pl. -rți, -rte. / fr. alerte].
ALÉRT, -Ă adj. vioi, iute, sprinten; prompt. ( fr. alerte)
ALÉRT adj. v. iute, sprinten, vioi.
alért adj. m., pl. alérți; f. sg. alértă, pl. alérte