ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene.
ALÉNE adv. Fără grabă; pe îndelete; încet; domol; agale; lin. A merge ~ /a + lene
ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – Din a3 + lene.
ALÉNE adv. v. agale.
Alene ≠ grăbit, repede
aléne adv.
aléne adv. (a 4 și lene). Plin de lene: a merge alene. V. agale.
ALÉNĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. – Din fr. haleine.
ALÉNĂ1 s.f. v. halenă.
ALÉNĂ2 s.f. (Chim.) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. [ fr. allène].
ALÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă. ( fr. alléne)
alénă s. f., g.-d. art. alénei; pl. aléne
ALÉNE2 ( fr. {i}) s. f. pl. 1. Hidrocarburi aciclice nesaturate, cu două duble legături cumulate și cu formula generală CnH2n-2. 2. (La sg.) Primul termen al seriei de hidrocarburi cu duble legături cumulate.
ALÉNE1 (‹ a3 + lene) adv. Fără grabă, încet; agale.