ALELÉI interj. (Pop.) Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul. [Var.: aléi interj.] – Et. nec.
ALELÉI interj. (se folosește pentru a exprima mirare, ciudă, mânie sau părere de rău). [Sil. -lei] /Orig. nec.
ALELÉI interj. Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, părerea de rău sau entuziasmul.
ALÉLĂ, alele, s. f. (Biol.) Genă de un anumit tip de pe același cromozom. – Din fr. allèle.
ALÉLĂ s.f. (Genet.) Formă diferită a unei gene, care determină o trăsătură diferită a unui caracter. [ fr. allèle, it. allele, cf. gr. allelon – alternativ].
ALÉLĂ s. f. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă același locus în cromozomii omologi. ( fr. allèle)
alélă s. f., pl. aléle
aleléi/aléi interj.
aléĭ și eléĭ, aleléĭ și eleléĭ interj. de mirare, teamă și regret: Aleĭ, Doamne, ce vorbești! Aleleĭ, să nu-ĭ lăsațĭ! Aleleĭ pe cînd eram om întreg de mă luptam! (vgr. eleleû, strigăt de luptă; bg. elele, sîrb. lela, rus. vsl. óle). V. și aoleo.
ALÉLĂ ( fr. {i}; {s} gr. allelon „reciproc”) s. f. (GENET.) Nume dat oricărei gene dintr-o pereche sau dintr-o serie de gene alternative care pot ocupa același locus și care controlează diferitele expresii (de ex. nuanțele de roșu, alb, galben etc. ale trandafirului) ale aceluiași caracter (în cazul exemplificat, culoarea). Se mai numește alelomorf.