ALDÍN, -Ă, aldine, adj., s. f. (Caracter tipografic sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor obișnuite; gras. – Din it. aldino.
ALDÍN, -Ă adj., s.f. (Poligr.) Caracter aldin = Caracter tipografic cu conturul mai plin; literă grasă. Ediție de texte imprimată cu astfel de caractere. [ it. aldino, cf. Aldo Manuzio – tipograf și editor din Veneția].
ALDÍN, -Ă I. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) cu floarea dreaptă, dar cu conturul mai plin; gras. II. s. n. text imprimat cu asemenea caractere. ( it. aldino)
ALDÍN, -Ă, aldine, adj. n. și f. (În expr.) Caracter aldin sau literă aldină (și substantivat, f.) = literă tipografică cu conturul mai plin decât al literelor obișnuite; literă grasă. – It. aldino.
ALDÍN adj., s. (TIPOGR.) compact, gras. (Literă ~.)
aldín adj. m., pl. aldíni; f. sg. aldínă, pl. aldíne
aldín, -ă adj. (it. aldino, după numele celebruluĭ Aldo Manuzio, care trăĭa în Veneția pe la 1500). Litere aldine, litere de tipar grase (groase).
ALDÍN ~ă (~i, ~e) (despre litere de tipar) Care are liniile mai groase decât cele obișnuite. /it. aldino
ALDÍN, -Ă. (‹ it.) adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are liniile mai groase, mai pline decît acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obișnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oară în 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine și numele.