ALCÓV, alcovuri, s. n. Loc mai ridicat decât podeaua sau firidă într-o cameră de dormit, unde se așază patul; p. ext. pat. Dormitor al unei femei. [Var.: (înv.) alcóvă s. f.] – Din fr. alcôve.
ALCÓV s.n. Adâncitură făcută într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat de dormit. [Pl. -vuri. / fr. alcôve, cf. sp. alcoba, ar. al-qubba – dormitor].
ALCÓV s. n. 1. nișă într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat. 2. budoar. ◊ (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase. ( fr. alcôve)
ALCÓV, alcovuri, s. n. Firidă într-o cameră de dormit, unde se așază patul. [Var.: (înv.) alcóvă s. f.] – Fr. alcôve.
alcóv s. n., pl. alcóvuri
alcóv n., pl. urĭ și oave (fr. alcóve, it. alcova, sp. alcoba, d. ar. al-kobba, ĭatac. V. cubea). Înfundătură într’ o cameră în care se pune patu.
ALCÓV ~uri n. Nișă în peretele dormitorului unde este așezat patul (de obicei în dosul unei perdele). /fr. alcôve