ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. [Pr.: -tu-i-] – Alcătui1 + suf. -tor.
ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. – Din alcătui1 + suf. -(i)tor.
ALCĂTUITÓR adj. v. component.
alcătuitór adj. m., s. m., pl. alcătuitóri; f. sg. și pl. alcătuitoáre
ALCĂTUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care intră în componența unui lucru; care face parte din ceva. Elemente ~oare. /a alcătui + suf. ~itor