ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s. f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [Pr.: -tu-ia-] – Alcătui1 + suf. -eală.ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli,
s. f. Înjghebare, alcătuire; (concr.) clădire rudimentară. – Din alcătui1 + suf. -eală.alcătuiálă s. f., g.-d. art. alcătuiélii; pl. alcătuiéli