ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș.
ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre. 2. (Rar) Albul ochiului; sclerotică. – Din alb2 + suf. -uș.
ALBÚȘ s. v. sclerotică.
albúș s. n., pl. albúșuri
albúș n., pl. urĭ și e (d. alb). Substanța albă din oŭ.
ALBÚȘ ~uri n. Parte componentă a oului, compusă dintr-o substanță vâscoasă, transpa-rentă, care înconjoară gălbenușul. /alb + suf. ~uș