ALBÚRN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț. – Din it. alburno, lat. alburnum.
ALBÚRN s.n. (Bot.) Strat lemnos situat între scoarța unui copac și inima lui. [ lat. alburnum].
ALBÚRN s. n. strat lemnos situat între scoarța unui arbore și inima lui. ( it. alburno, lat. alburnum)
ALBÚRN, alburnuri, s. n. Strat lemnos situat între scoarța și inima trunchiului unui copac. – It. alburno (lat. lit. alburnum).
ALBÚRN s. (BOT.) (reg.) albeț, albuleț.
albúrn s. n., pl. albúrnuri
ALBÚRN ~uri n. Strat lemnos care se află între coaja de copac și inima acestuia. /lat. alburnum, it. alburno