ALBUMÍNO- v. albumină.
ALBUMIN(O)- elem. „albumină”. ( fr. albumin/o/-, lat. albumen)
ALBUMÍNĂ, albumine, s. f. Substanță organică din grupul proteinelor, solubilă în apă, coagulabilă prin încălzire și precipitabilă la acțiunea acizilor anorganici, care intră în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice. – Din fr. albumine.
ALBUMÍNĂ ~e f. Substanță organică din grupul proteinelor, care intră în compoziția sângelui și a altor lichide organice. [g.-d. albuminei] /fr. albumine
ALBUMÍNĂ s.f. Substanță organică din grupul proteinelor, care intră în constituția celulei animale și vegetale. // (În forma albumin-, albumino-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) albumină”. [ fr. albumine].
ALBUMÍNĂ s. f. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice. ( fr. albumine)
ALBUMÍNĂ, albumine, s. f. Substanță organică din grupul proteinelor care intră în alcătuirea chimică a celulelor animale și vegetale și constituie elementul de bază în compoziția albușului de ou și a serului din sânge. – Fr. albumine.
albumínă s. f., g.-d. art. albumínei; pl. albumíne
albumínă f., pl. e (d. albumen). Chim. Substanță de natura albușuluĭ de oŭ, a urdeĭ și a seruluĭ de sînge. (Se încheagă la căldură și limpezește vinu).